POEZIE-CRESTINA

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Către ţărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc.
Dintr-o peşteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară:
De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor;
Muşchiul zidului se mişcă… pîntre iarbă să strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Este ceasul […]

[EPITAFUL ÎMPĂRĂTESEI CONSTANTINA, FIICA ÎMPĂRATULUI TIBERIU ŞI SOŢIA ÎMPĂRATULUI MAURICIU, UCISĂ ÎMPREUNĂ CU SOŢUL ŞI COPIII EI DE CĂTRE ÎMPĂRATUL FOCA TIRANUL]
Aice-s eu, ticăloasa, den doi împăraţ stemită,
Lui Tiverie sunt fiică, lui Mavrichie-s fimeie,
Împărăteasă-n cuconi mulţ, să-m domnească-mpărăţie.
Zac aici cuconii miei şi cu-al mieu soţior drag,
Din a nărodului ură ş-a ostaşilor urgie.
Las’ pre tatăl că-l […]

STIHURI
[PENTRU SFÂNTA MUCENICĂ EPIHARA,
UCISĂ PRIN SABIE]
Îndrăzneaţă Epihara cătră lance, Agiutori având dumnezăiasca pace.
STIH
[PENTRU DREPTUL AVRAAM ŞI NEPOTUL SĂU LOT]
Lui Avraam i-au datu-i Dumnezău pre lume Şi-n ceri de să slăveşte cinstitul lui nume. Şi Lot încă se vede, pentr-a lui ticală, C-au pus supt nevoinţă multă osteneală.
STIHURI
[PENTRU SFINŢII PATRIARHI DE ŢARIGRAD, NECTARIE,
ARSACHIE ŞI SISINIE]
Nectarie-i vesel […]

STIHURI
[PENTRU SFÂNTA MUCENICĂ EPIHARA,
UCISĂ PRIN SABIE]
Îndrăzneaţă Epihara cătră lance, Agiutori având dumnezăiasca pace.
STIH
[PENTRU DREPTUL AVRAAM ŞI NEPOTUL SĂU LOT]
Lui Avraam i-au datu-i Dumnezău pre lume Şi-n ceri de să slăveşte cinstitul lui nume. Şi Lot încă se vede, pentr-a lui ticală, C-au pus supt nevoinţă multă osteneală.
STIHURI
[PENTRU SFINŢII PATRIARHI DE ŢARIGRAD, NECTARIE,
ARSACHIE ŞI SISINIE]
Nectarie-i vesel […]

Capul cel de búor, a fiară vestită, Sămnează puterea ţârâi nesmintită. Pre câtu-i de mare fiara şi buiacă, Coarnele-n păşune la pământ îş pleacă. De pre chip să vede búorul ce-i place, C-ar vrea-n toată vremea să stea ţara-n pace. C-atunci toată vita poate de să-ngraşe, Fără zăhăială, într-a ţărâi paşe. Dară une date are […]

[STIHURI LA CUMINECĂTURĂ]
I
Vrând să mănânci, omule, trupul stăpânului,
Cu frică te apropie, să nu te arz, că focu-i.
Şi dumnezăiesc bând sânge spre prăfiinţă,
Întăi te-mpacă cu carii îţ sunt mâhniţ.
De-acii cutezând tăinuită mâncare să mănânci.
II
Mainte pănă a nu lua de straşnica jărtvă
A viaţă făcătoriului trup a despuitoriul,
Într-acesta te roagă chip cu cutremur.
III Iată că vii1 spre duimnezăiasca […]

[STIHURI DE LAUDĂ PATRIARHULUI IOACHIM AL MOSCOVEI, PENTRU TIPOGRAFIA DĂRUITĂ MITROPOLIEI DIN IAŞI]
Lăudată s-aibă direptul pomană În ceri şi pre lume, fără de prihană, Că şi de la Moscvă luceşte lucoare, Întinzând lungi raze,-n bun nume supt soare. Ioachim1 svântul, a svânta cetate Acea-mpărătească, de creştinătate, La dâns pentru milă cine năzuieşte Cu ovilit suflet, […]

Ca o vecernie domoală
Se stinge zvonul din dumbravă,
Pleoapa soarele-şi închide
Sus, pe-o căpiţă de otavă.
Norodul a cuprins podmolul
Lângă frăgarul din uliţă
De cârjă sprijinit răsare
Bătrânul preot la portiţă.
Moşneag albit de zile negre,
Aşa îl pomenise satul,
Pe pieptărelul lui de lână
Purtând un ban de la-mpăratul.
Domol, în mijloc se aşază,
Şi sprijinind încet toiagul,
Clipind din genele cărunte,
Începe-a povesti moşneagul.
Întreg poporul ia […]

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;
Căci rămîne stînca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormîntul
Spada ta de sînge duşman fumegînd,
Şi deasupra idrei fluture cu vîntul
Visul tău […]

Carpaţii arate
Seninele frunţi
Şi focuri pe-orişice
Culme de munţi.
Să arză tulpine
Întrege de brazi,
Căci astăzi ne vine
Eroul viteaz,
Ne vine Ştefan cel Mare.
Cum oare, o, ţară,
Tu n-o să-l cunoşti,
Când sună fanfară
Chemarea de oşti,
Când buciume sună
În văi şi pe plai
Şi oastea s-adună
Călare pe cai ­
Pe steaguri cu semne de bouri?
II
Pe creştete nalte a munţilor suri
Clădiţi de asupra de negre […]

Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ş-a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

de
Valeri Briusov
tradus în română de
Alexei Mateevici
Trecut-a sâmbăta-n mâhnire,
Şi noua zi în cer luceşte;
Pe Domnul său cu tânguire
L-aşteaptă turma şi scârbeşte.
,,Ca scăpărarea de lumină
Eu voi veni la judecată!”
A […]

poezie populară culeasă de
Alexei Mateevici
Doi boieri de cei mari,
O! Leroi, Doamne!
Ca şi doi drumari,
O! Leroi, Doamne!
Vin din Rusalim,
Merg spre Vithleem.
Dară cine sunt?
Îi Iosif […]

de
O. Ciumina
tradus în română de
Alexei Mateevici
Ostenit, la fântâna lui Iacov, Hristos
La răcoare puţin se oprise;
Şi pe când hodinea-nfierbântat şi setos
Samariteana la apă venise.
Băutură-au cerut Fiul Cel Omenesc.
I-a fost mare femeii mirarea:
[…]

de
Nikolai Iazâkov
tradus în română de
Alexei Mateevici
Cui, Doamne, i-i făgăduită
Înălţimea muntelui Tău sfânt?
A cărui inimă-i cinstită
Dorinţele curate-i sânt
Şi care faptele cu banul
Nu şi-au vândut, n-au cântărit,
Ce nu şi-au […]

de
S. Soloviov
tradus în română de
Alexei Mateevici
La foc s-a aşezat,
Ca să se încălzească;
Era afară frig.
Şi gloata evreiască
Aşa l-a întrebat:
,,Dintr-înşii eşti şi tu,
Din ucenicii Lui?”
Şi […]

de
Alexandr Puşkin
tradus în română de
Alexei Mateevici
Ardeam de sete sufletească
Într-o sălbatică pustie
Şi o fiinţă îngerească
Mi s-a ivit în cale mie.
Cu şase aripi, luminoasă,
Uşor de ochi mi s-a atins,
Ca […]

de
V. Ivanov
tradus în română de
Alexei Mateevici
Hristos au înviat! Au înviat Hristos!
Prin moarte, moartea au călcat;
Cel ce pe-acest pământ scârbos
Cu răul duh au tot luptat,
Pe dânsul tot l-au biruit
Şi crucea dragostei au […]

de
IKP
tradus în română de
Alexei Mateevici
La cina Sa Hristos şedea
De ucenici înconjurat,
Şi greaua soartă prevedea
Ce avea degrabă de răbdat…
Adâncă linişte şi pace
În taina Lui netulburată;
Oraşul şi Sinodul tace…
[…]

de
Simeon Nadson
tradus în română de
Alexei Mateevici
Măreaţa Romă doarme-n pace,
Umbrită de livezi tăcute,
Şi-o linişte adâncă zace
În rândul curţilor ei mute.
O noapte blândă-a primăverii
Domneşte-n uliţi somnoroase,
Iar luna focul tremurării
[…]